iubeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (
Înv.) (Persoană) căreia îi place mult ceva, care este amatoare de... –
Iubi +
suf. -eț.