iu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee.
iu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iu [
pron. iu/iu]
/iu-iú interj.iu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IU #interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. — Onomatopee.