iutișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUTIȘÓR adv. (
Pop.) Nici prea iute, nici prea încet; potrivit de iute; repejor. –
Iute +
suf. -ișor.iutișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iutișór (
pop.)
adv.iutișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IUTIȘÓR adv. (
Pop.) Nici prea iute, nici prea încet; potrivit de iute; repejor. —
Iute +
suf. -ișor.