iuțeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUȚEÁLĂ, iuțeli, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune. ◊
Loc. adv. Cu iuțeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător.
2. Gust înțepător, pișcător, picant.
3. Mânie; violență. –
Iuți +
suf. -eală.