iuțari (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUȚÁRI s. m. pl. (
Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (
Lactarius piperatus). –
Iute +
suf. -ar.iuțari (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IUȚÁRI (‹
iute)
s. m. pl. (
Reg.) Ciupercă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria și piciorul de culoare albă și cu suc alb-lăptos, iute (
Lactarius piperatus). Crește prin păduri de foioase și de amestec (stejar-gorun).
iuțari (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iuțari m. pl. Mold. sau
burete-iute, ciupercă comestibilă cu carnea albă, fragedă si piperată (
Agaricus piperatus).