istovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISTOVÍ, istovesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua.
2. Tranz. (
Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din
istov.istovi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)istoví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. istovésc, imperf. 3
sg. istoveá; conj. prez. 3
să istoveáscăistovì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)istovì v.
1. a seca:
plânse până i se istovi lacrimile POP.;
2. a seca de puteri;
3. a se sfârși, a muri:
până ce se va istovi în închisoare ISP. [V.
istov].
istovi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISTOVÍ, istovesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua.
2. Tranz. (
Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. — Din
istov.