istov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISTÓV s. n. (
Înv.) Sfârșit
1, capăt. ◊
Loc. adj. și adv. (
Pop.)
De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect.
Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat. – Din
sl. istovŭ „adevărat”.
istov (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)istóv2, -ă, adj. (înv.) curat, adevărat, exact, precis; amănunțit.
istov (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)istóv1, istóvuri, s.n. (înv.)
1. capăt, fine, sfârșit; (în loc. adj. și adv.)
de istov = până la sfârșit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desăvârșire, desăvârșit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci;
fără istov = fără încetare, necurmat, nesfârșit, fără sfârșit.
2. pierzare, moarte;
de istov = de moarte, de grație, mortal.
3. încheierea unui cont, socoteală, decontare.
4. termen de plată, achitare, lichidare, sumă scadentă.
istov (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)istóv adv. – Cu totul, complet.
Sl. istovŭ „adevărat” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Miklosich,
Lexicon, 269; Cihac, II, 151; Tiktin; DAR).
Sec. XVII,
înv. –
Der. istov, s. n. (sfîrșit, extremitate, capăt; lichidare, sold; scadență; deces, sfîrșit);
istovi, vb. (a termina, a sfîrși; a epuiza, a copleși; a omorî; a cheltui, a risipi; a lichida);
istoveală, s. f. (epuizare, oboseală);
istovitor, adj. (care istovește).
istov (Dicționaru limbii românești, 1939)istóv n., pl.
urĭ (vsl.
istovŭ, adevărat, real).
Vechĭ. Sfîrșit, încheĭere.
Azĭ. Rar de istov, de tot, absolut:
a nimici de istov. – Și
cu istovu: vitele-s scăpate de boală cu istovu (Șez. 30, 197).
istov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)istóv (
înv.)
s. n.istov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)istov (
de) adv. cu totul:
să-i omoare de istov NEGR. [Slav. ISTOVŬ, adevărat].
istov (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISTÓV s. n. (
Înv.) Sfârșit
1, capăt. ◊
Loc. adj. și adv. (
Pop.)
De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect.
Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat. — Din
sl. istovŭ „adevărat”.