istorisì - explicat in DEX

istorisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).

istorisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
istorisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 să istoriseáscă

istorisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. — Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).

istorisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
istorisì v. a povesti. [Gr. mod. ISTORIZO (prin mijlocirea aoristului)].