istorisire - explicat in DEX

istorisire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISTORISÍRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.

istorisire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
istorisíre s. f., g.-d. art. istorisírii; pl. istorisíri

istorisire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISTORISÍRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. — V. istorisi.