istoriograf - explicat in DEX

istoriograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISTORIOGRÁF, istoriografi, s. m. Persoană însărcinată, în trecut, în mod oficial, să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. istoric. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiographe, lat. historiographus.

istoriograf (Dicționar de neologisme, 1986)
ISTORIOGRÁF s.m. Persoană însărcinată oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographe, lat. historiographus, cf. gr. historia – istorie, graphein – a scrie].

istoriograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ISTORIOGRÁF s. m. autor, scriitor însărcinat oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric (III). (< fr. historiographe, lat. historiographus)

istoriograf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*istoriográf m. (vgr. istorio-gráphos, d. ῾istoría, istorie, și grápho, scriŭ). Literat pasionat de a scrie istoria timpuluĭ luĭ: Racine și Boileau aŭ fost istoriografiĭ luĭ Ludovic XIV.

istoriograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
istoriográf (-ri-o-graf) s. m., pl. istoriográfi

istoriograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
istoriograf m. cel însărcinat a scrie istoria timpului.

istoriograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISTORIOGRÁF, istoriografi, s. m. Persoană însărcinată, în trecut, în mod oficial, să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. istoric. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. historiographe, lat. historiographus.