istetime - explicat in DEX



istețime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISTEȚÍME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + suf. -ime.

Alte cuvinte din DEX

ISTETIE ISTETI ISTET « »ISTM ISTMIC ISTORIC