istm - explicat in DEX

istm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISTM, istmuri, s. n. Fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus.

istm (Dicționar de neologisme, 1986)
ISTM s.n. Fâșie de pământ care unește o peninsulă cu un continent sau două continente între ele. 2. (Anat.) Partea îngustă a unui organ. [< fr. isthme, cf. gr. isthmos, lat. isthmus].

istm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ISTM s. n. 1. fâșie care unește o peninsulă cu un continent, sau două continente între ele. 2. (anat.) partea îngustă a unui organ. (< fr. isthme, lat. isthmus, gr. isthmos)

istm (Dicționaru limbii românești, 1939)
*istm n., pl. urĭ (vgr. isthmós). Limbă de pămînt care unește alte doŭă pămînturĭ: istmu Corintuluĭ, al Suezuluĭ, al Panamaleĭ (fals de Corint, de Suez, de Panamá).

istm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
istm s. n., pl. ístmuri

istm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
istm n. limbă de pământ între două golfuri: istmul de Suez.

istm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISTM, istmuri, s. n. Fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri. — Din fr. isthme, lat. isthmus.