ista - explicat in DEX

ista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÍSTA¹, IÁSTA, iștia, iastea, pron. dem. (Reg.) Acesta¹. [Gen.-dat. sg. istuia, isteia, pl. istora] – Lat. *istus, -a, -um.

ista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISTA², IÁSTA adj. dem. v. ist.

ista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ísta (reg.) pr. m., adj. pr. m. (postpus: omul ista), g.-d. ístuia; pl. íștia (-tia), g.-d. ístora; f. iásta, g.-d. ísteia / iésteia; pl. ístea / iéstea, g.-d. pl. m. și f. ístora / iéstora

ista (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÍSTA, IÁSTA, iștia, istea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta¹. [Gen.-dat. sg. istuia, isteia, pl. istora] — Lat. *istus, -a, -um.