ist - explicat in DEX

ist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IST, IÁSTĂ, iști, iaste, adj. dem. (Reg.; după substantiv are forma ista, iasta) Acest; (despre unități de timp) prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. [Gen.-dat. sg. istui, istei, pl. istor. – Var.: ísta, iásta adj. dem.] – Lat. *istus, -a, -um.

ist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-ÍST suf. „adept al...”, „cel care practică o profesiune”, „referitor la un sistem, curent etc.”. (< fr. -iste)

ist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ist / iest (reg.) adj. pr. m., g.-d. ístui / iéstui; pl. iști / iești; f. iástă, g.-d. ístei / iéstei; pl. íste / iéste, g.-d. pl. m. și f. ístor / iéstor

ist (Dicționaru limbii românești, 1939)
ist, ásta, ĭar după subst. orĭ izolat, ísta, ásta saŭ (și) ĭasta, pron. (ca și aista). Est. Aista, acesta: ist om, astă dată; omu ista, data asta; data ĭasta.

ist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IST, IÁSTĂ, iști, iaste, adj. pron. dem. (Reg.; după substantiv are forma ista, iasta) Acest; (despre unități de timp) prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. [Gen.-dat. sg. istui, istei, pl. istor. — Var.: iest adj. dem.] — Lat. *istus, -a, -um.