ispravnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din
bg. izpravnik, rus. ispravnik.