isteric - explicat in DEX

isteric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.

isteric (Dicționar de neologisme, 1986)
ISTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de isterie. [Var. histeric, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. hystérique, it. isterico].

isteric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ISTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de isterie. (< fr. hystérique, it. isterico)

isteric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*istéric, -ă adj. (vgr. ῾ysterikós, d. ῾ystéra, mitră [lat. úterus]). Med. Care e cuprins de isterie: o femeĭe isterică, un om isteric. Relativ la isterie: sufocațiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femeĭe cuprinsă de isterie. – istericale f. pl. (ngr. ῾ysteriká, n. pl. Cp. cu zaharicale). Fam. Isterie: aŭ apucat-o istericalele.

isteric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
istéric adj. m., s. m., pl. istérici; adj. f., s. f. istérică, pl. istérice

isteric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
isteric a. atins de isterie.

isteric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. — Din fr. hystérique, it. isterico.