iscusinta - explicat in DEX



iscusință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință.

Alte cuvinte din DEX

ISCUSIME ISCUSI ISCUSENIE « »ISCUSIRE ISCUSIT ISIHIE