irupție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [
Var.:
irupțiúne s. f.] – Din
fr. irruption, lat. irruptio.irupție (Dicționar de neologisme, 1986)IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen.
-iei, var.
irupțiune s.f. / cf. lat.
irruptio, fr.
irruption].
irupție (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr.
irruption, lat.
irruptio)
irupție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)irúpție (izbucnire violentă)
(-ți-e) s. f.,
art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)irupție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [
Var.:
irupțiúne s. f.] — Din
fr. irruption, lat. irruptio.