irupe - explicat in DEX

irupe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRÚPE, irúp, vb. III, Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).

irupe (Dicționar de neologisme, 1986)
IRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].

irupe (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IRÚPE vb. intr. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a țâșni. (după lat. irrumpere)

irupe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt

irupe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRÚPE, irup, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb. III] — Din lat. irrumpere (după rupe).