irupere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IRÚPERE,iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe.
irupere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) irúpere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. irúperii; pl. irúperi
irupere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IRÚPERE,iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. — V. irupe.