irumpe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRÚMPE vb. III.
v. irupe.irumpe (Dicționar de neologisme, 1986)IRÚMPE vb. III. v.
irupe.
irumpe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)irúmpe (irúmp, irúmpt), vb. – A ieși la iveală dintr-o dată, a năvăli.
Lat. irrumpe (
sec. XIX), adaptat la conjugarea lui
ru(m)pe. Part. nu se folosește. –
Der. irupți(un)e, s. f., din
fr. irruption.irumpe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRÚMPE vb. III
v. irupe.