irupțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție.irupțiune (Dicționar de neologisme, 1986)IRUPȚIÚNE s.f. v.
irupție.
irupțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*irupțiúne f. (lat.
irrúptio, -ónis). Invaziune (năvălire) subită și violentă. Intrare bruscă.
Fig. Revărsare violentă. – Și
-úpție.irupțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)irupți(un)e f.
1. năvală neașteptată a dușmanului în țară;
2. intrare subită și bruscă.
3. revărsarea apelor.
irupțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție.