ipocondru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPOCÓNDRU, -Ă, adj.,
s. m. și
f. v. ipohondru.ipocondru (Dicționar de neologisme, 1986)IPOCÓNDRU s.n. v.
hipocondru.
ipocondru (Dicționar de neologisme, 1986)IPOCÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. v.
ipohondru.
ipocondru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ipocondru m.
1. Med. fiecare din cele două părți laterale ale regiunii epigastrice:
ipocondrul drept și cel stâng; 2. cel ce suferă de ipocondrie.
ipocondru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPOCÓNDRU, -Ă adj.,
s. m. și
f. v. ipohondru.