ipocrizie - explicat in DEX

ipocrizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.

ipocrizie (Dicționar de neologisme, 1986)
IPOCRIZÍE s.f. Fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. [Pl. -ii, gen. -iei, var. hipocrizie s.f. / cf. fr. hypocrisie, lat., gr. hypocrisis].

ipocrizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IPOCRIZÍE s. f. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. (< fr. hypocrisie)

ipocrizie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ipocrizíe f. (fr. hypocrisie, it. ipocrisia, lat. hypócrisis, d. vgr. ῾ypókrisis. V. criză). Simulare a virtuțiĭ, prefăcătorie, fățărnicie: ipocrizia e un omagiŭ adus de vițiŭ [!] virtuțiĭ.

ipocrizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ipocrizíe (-po-cri-) s. f., art. ipocrizía, g.-d. art. ipocrizíei; pl. ipocrizíi, art. ipocrizíile

ipocrizie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ipocrizie f. fățărnicie, afectarea unor aparențe de pietate, de virtute, de blândețe.

ipocrizie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. — Din fr. hypocrisie.