ipocondrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPOCONDRÍE s. f. v. ipohondrie.ipocondrie (Dicționar de neologisme, 1986)IPOCONDRÍE s.f. v.
ipohondrie.
ipocondrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ipocondrie f.
1. afecțiune nervoasă care turbură mintea bolnavilor, făcându-i să crează că-s atinși de diferite boale;
2. melancolie, tristeță obișnuită.
ipocondrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPOCONDRÍE s. f. v. ipohondrie.