ipodiacon (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ipodiácon,
ipodiáconi, s.m. (înv.) subdiacon.
ipodiacon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ipodiácon (ipodiáconi), s. m. – Diacon adjunct.
Gr. ὑποδιάϰονος (DAR; Gáldi 200).
Sec. XVIII.
ipodiacon (Dicționaru limbii românești, 1939)*ipodiácon m. (vgr.
῾ypodiáconos). Diacon de un grad maĭ mic. V.
preut). – Maĭ puțin bine
subdiacon (că
sub- e prefix latin, care nu merge cu grecescu
diacon. V.
ipo și
sub-).
ipodiacon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ipodiácon (
înv.)
(-di-a-) s. m.,
pl. ipodiáconi