involutiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVOLUTÍV, -Ă, involutivi, -e, adj. (
Livr.) Cu caracter de involuție. – Din
fr. involutif.involutiv (Dicționar de neologisme, 1986)INVOLUTÍV, -Ă adj. Cu caracter de involuție. [< fr.
involutif].
involutiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuție. (< fr.
involutif)
involutiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVOLUTÍV, -Ă, involutivi, -e, adj. (
Livr.) Cu caracter de involuție. — Din
fr. involutif.