invidiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVIDIÉRE, invidieri, s. f. Faptul de
a invidia. [
Pr.:
-di-e-] –
V. invidia.invidiere (Dicționar de neologisme, 1986)INVIDIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a invidia. [<
invidia].
invidiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invidiére (-di-e-) s. f.,
g.-d. art. invidiériiinvidiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVIDIÉRE s. f. Faptul de
a invidia. [
Pr.:
-di-e-] —
V. invidia.