invidios - explicat in DEX

invidios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus.

invidios (Dicționar de neologisme, 1986)
INVIDIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea s.) Pizmaș; pizmuitor. [Pron. -di-os. / cf. lat. invidiosus].

invidios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVIDIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. plin de invidie; pizmaș. (< it. invidioso, lat. invidiosus)

invidios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*invidiós, -oásă adj. (lat. invidiosus). Pizmaș, zavistnic, plin de invidie: un leneș invidios.

invidios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invidiós (-di-os) adj. m., s. m., pl. invidióși; adj. f., s. f. invidioásă, pl. invidioáse

invidios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
invidios a. pizmaș.

invidios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] — Din it. invidioso, lat. invidiosus.