inventiv - explicat in DEX

inventiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. – Din fr. inventif.

inventiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INVENTÍV, -Ă adj. Care inventează; ingenios; cu spirit ager, capabil de invenții. [Cf. fr. inventif, it. inventivo].

inventiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVENTÍV, -Ă adj. care inventează; ingenios, cu fantezie creatoare. (< fr. inventif)

inventiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inventív, -ă adj. (fr. inventif. V. preventiv). Care are geniu invențiuniĭ: spirit inventiv.

inventiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inventív adj. m., pl. inventívi; f. inventívă, pl. inventíve

inventiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inventiv a. 1. care are geniul invențiunilor; 2. abil a imagina: spirit inventiv.

inventiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. — Din fr. inventif.