inventivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVENTIVITÁTE, inventivități, s. f. Însușirea de a fi inventiv; imaginație creatoare, ingeniozitate. –
Inventiv +
suf. -itate.inventivitate (Dicționar de neologisme, 1986)INVENTIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi inventiv. [Cf. it.
inventività].
inventivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVENTIVITÁTE s. f. însușirea de a fi inventiv; ingeniozitate. (< fr.
inventivité)
inventivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inventivitáte s. f.,
g.-d. art. inventivitắții; pl. inventivitắțiinventivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVENTIVITÁTE, inventivități, s. f. Însușirea de a fi inventiv; imaginație creatoare, ingeniozitate. —
Inventiv +
suf. -itate.