inventoria(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INVENTORIÁ,inventoriez, vb. I. Tranz. (Înv.) A inventaria. [Pr.: -ri-a] – Din fr. inventorier.
inventorià(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) inventorià v. a face un inventar.
inventoria(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) INVENTORIÁ,inventoriez, vb. I. Tranz. (Înv.) A inventaria. [Pr.: -ri-a] — Din fr. inventorier.