invenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci.
2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase;
p. ext. minciună.
3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică.
4. (
Muz.; în forma
invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [
Var.:
invențiúne s. f.] – Din
fr. invention, lat. inventio, -onis.