interpolațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPOLAȚIÚNE s. f. v. interpolație.interpolațiune (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPOLAȚIÚNE s.f. v.
interpolație.
interpolațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*interpolațiúne f. (lat.
inter-polátio, -ónis). Acțiunea de a interpola. Ceĭa ce s´a interpolat:
interpolațiunile-s numeroase în textele vechĭ. – Și
-áție și
-áre.interpolațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interpolați(un)e f.
1. acțiunea de a interpola;
2. pasaj interpolat:
interpolațiunile fură numeroase înaintea descoperirii tiparului.interpolațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPOLAȚIÚNE s. f. v. interpolație.