interpola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPOLÁ, interpolez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.
2. (
Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din
fr. interpoler, lat. interpolare.interpola (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPOLÁ vb. I. tr. 1. A insera cuvinte sau fraze în textul unui manuscris sau al unui act care nu aparțin textului respectiv.
2. (
Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute unul sau mai mulți termeni determinați prin calcul. ♦ A determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. [< fr.
interpoler, it., lat.
interpolare].
interpola (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERPOLÁ vb. tr. 1. a insera cuvinte, fraze care nu aparțin textului respectiv, în textul unui manuscris. 2. (mat.) a intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul. ◊ a determina valoarea unei funcții într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremitățile intervalului. (< fr.
interpoler, lat.
interpolare)
interpola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interpolá (a ~) (a intercala)
vb.,
ind. prez. 3
interpoleázăinterpolà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interpolà v. a insera vorbe sau fraze într’un text.
interpola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPOLÁ, interpolez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.
2. (
Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. — Din
fr. interpoler, lat. interpolare.