interpolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPOLÁRE, interpolări, s. f. Acțiunea de
a interpola și rezultatul ei; (
concr.) ceea ce se interpolează; interpolație. –
V. interpola.interpolare (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPOLÁRE s.f. Acțiunea de a interpola și rezultatul ei; interpolație. ♦ (
Mat.) Determinare a unei funcții. [<
interpola].
interpolare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interpoláre (intercalare)
s. f.,
g.-d. art. interpolắrii; pl. interpolắriinterpolare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPOLÁRE, interpolări, s. f. Acțiunea de
a interpola și rezultatul ei; (
concr.) ceea ce se interpolează; interpolație. —
V. interpola.