interpol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPÓL s. n. Nume dat organizației internaționale de poliție criminală. – Din
fr. Interpol.interpol (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPÓL s.n. Poliție internațională, instituită în vederea combaterii eficace a delincvenței și criminalității pe plan mondial. [Cf.
Inter(national) Pol(ice)].
interpol (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERPÓL s. n. poliție internațională, în vederea combaterii eficace a delincvenței și criminalității pe plan mondial. (< fr., engl.
Interpol)
interpol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INTERPOL (
International Criminal
Police Organization), organizație internațională creată la Viena, în 1923, având ulterior sediul la Berlin (din 1938), Paris (din 1948) și Lyon (din 1989); are ca scop lupta împotriva criminalității internaționale, asigurarea și dezvoltarea asistenței reciproce a tuturor autorităților de poliție criminală, în cadrul legilor existențe în diferite țări afiliate și în spiritul
Declarației Universale a Drepturilor Omului, stabilirea și dezvoltarea instituțiilor capabile să prevină și să reprime infracțiunile de drept comun. Inițial membră fondatoare, România s-a retras în 1950; cererea de reafiliere, prezentată în 1973, i-a fost aprobată.
interpol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Interpól s. propriu
n.interpol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPÓL s. n. Nume dat organizației internaționale de poliție criminală. — Din
fr. Interpol.