interpolație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INTERPOLÁȚIE,interpolații, s. f. (Rar) Interpolare. [Var.: interpolațiúne s. f.] – Din fr. interpolation, lat. interpolatio, -onis.
interpolație(Dicționar de neologisme, 1986) INTERPOLÁȚIEs.f. Interpolare. [Gen. -iei, var. interpolațiune s.f. / cf. fr. interpolation, lat. interpolatio].
interpolație(Marele dicționar de neologisme, 2000) INTERPOLÁȚIEs. f. interpolare. (< fr. interpolation, lat. interpolatio)
interpolație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) interpoláție (rar) (-ți-e) s. f., art. interpoláția(-ți-a), g.-d. art. interpoláției; pl. interpoláții, art. interpoláțiile(-ți-i-)
interpolație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) INTERPOLÁȚIE,interpolații, s. f. (Rar) Interpolare. [Var.: interpolațiúne s. f.] — Din fr. interpolation, lat. interpolatio, -onis.