interimat - explicat in DEX

interimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERIMÁT, interimate, s. n. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. – Din fr. intérimat.

interimat (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERIMÁT s.n. (Rar) Timp în care o funcție este exercitată de altă persoană și nu de titular; funcție interimară. [< fr. intérimat].

interimat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERIMÁT s. n. timp în care o funcție este exercitată de altcineva și nu de titular. (< fr. intérimat)

interimat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*interimát n., pl. e (fr. intérimat, d. lat. interim, în acest timp). Acțiunea de a funcționa interimar.

interimat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
interimát s. n., pl. interimáte

interimat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
interimat a. funcțiuni interimare.

interimat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERIMÁT, interimate, s. n. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de, timp în care cineva exercită această funcție. — Din fr. intérimat.