înțepător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, adj. 1. Care înțeapă (
1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă.
2. Fig. Sarcastic, ironic. –
Înțepa +
suf. -ător.