înțepător - explicat in DEX

înțepător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, adj. 1. Care înțeapă (1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă. 2. Fig. Sarcastic, ironic. – Înțepa + suf. -ător.

înțepător (Dicționaru limbii românești, 1939)
înțepătór, -oáre adj. Fig. Care înțeapă, ustură: o vorbă înțepătoare. Care te pișcă de limbă, picant: hreanu e înțepător.

înțepător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înțepătór adj. m., pl. înțepătóri; f. sg. și pl. înțepătoáre

înțepător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înțepător a. care înțeapă.