intențiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTENȚIÚNE s. f. v. intenție.intențiune (Dicționar de neologisme, 1986)INTENȚIÚNE s.f. v.
intenție.
intențiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*intențiúne f. (lat.
inténtio, -ónis, d.
in-téndere, a întinde, a gîndi la, V.
a-tențiune, tensiune). Scop, gînd, plan, rezoluțiune de a face ceva, voință determinată:
intențiunea nu e destulă pentru creat delictu, intențiunile luĭ eraŭ bune. Cu intențiune, intenționat, cu scop, într´adins, anume. – Și
-énție.intențiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)intenți(un)e f.
1. pornire sufletească către un scop, voință determinată:
intențiunea lui e ca...; 2. proiect, rezoluțiune:
cunosc intențiunile voastre.