intempestiv - explicat in DEX

intempestiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.

intempestiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INTEMPESTÍV, -Ă adj. (Liv.) Produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; inoportun. [Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus].

intempestiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTEMPESTÍV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus)

intempestiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intempestív, -ă adj. (lat. intempestivus). Care nu e tempestiv, ne la timp [!], inoportun: vorbă, cerere intempestivă.

intempestiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intempestív adj. m., pl. intempestívi; f. intempestívă, pl. intempestíve

intempestiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intempestiv a. care nu se face la timp: demers intempestiv.