intendent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, subst. 1. S. m. și
f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc.
2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [
Var.:
intendánt s. m.] – Din
fr. intendant, lat. intendens, -ntis.