intenționalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTENȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [
Pr.: -
ți-o-] – Din
fr. intentionnalité.intenționalitate (Dicționar de neologisme, 1986)INTENȚIONALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
intentionalité].
intenționalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTENȚIONALITÁTE s. f. intenție ◊ (psih.) caracter orientat către viitorul imediat al unor atitudini. (< fr.
intentionnalité)
intenționalitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INTENȚIONALITÁTE (‹
intențional)
s. f. (
FILOZ.,
PSIH.) Caracter propriu oricărei stări de conștiință de a fi orientată către obiectul atitudinilor psihologice poate să nu aibă existență reală. Importanța
i. pentru fenomenele de conștiință a fost sesizată de Franz Brentano; în prezent, termenul este larg utilizat în
fenomenologie, în domeniul
inteligenței artificiale, în
științele cognitive.intenționalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*intenționalitáte s. f.,
g.-d. art. intenționalitắții