intențional - explicat in DEX

intențional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel.

intențional (Dicționar de neologisme, 1986)
INTENȚIONÁL adj. Privitor la intenție; făcut cu intenție; deliberat. [Cf. it. intenzionale, fr. intentionnel].

intențional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTENȚIONÁL, -Ă adj. (despre fapte penale) săvârșit cu intenție; deliberat. (< fr. intentionnel)

intențional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intenționál, -ă adj. (d. intențiune, după fr. intentionnel). Rar. Care depinde de intențiune: eroare intențională.

intențional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intenționál (-ți-o-) adj. m., pl. intenționáli; f. intenționálă, pl. intenționále

intențional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intențional a. făcut cu intențiune: sens intențional.