intenționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I.
Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [
Pr.: -
ți-o-] – Din
fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.intenționa (Dicționar de neologisme, 1986)INTENȚIONÁ vb. I. tr. A avea în intenție, a avea de gând. [Pron.
-ți-o-. / <
intenție].
intenționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTENȚIONÁ vb. tr. a avea în intenție, a plănui, a dori. (< fr.
intentionner)
intenționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intenționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
intenționeáză