intemperat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTEMPERÁT, -Ă, intemperați, -te, adj. (
Livr.) Nestăpânit, dezlănțuit, netemperat. – Din
fr. intempéré.intemperat (Dicționar de neologisme, 1986)INTEMPERÁT, -Ă adj. Nestăpânit, dezlănțuit. [Cf. fr.
intempéré].
intemperat (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTEMPERÁT, -Ă adj. nestăpânit, dezlănțuit. (< fr.
intempéré)
intemperat (Dicționaru limbii românești, 1939)*intemperát, -ă adj. (lat.
intemperatus). Care nu e temperat:
climă intemperată. V.
neastîmpărat.intemperat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intemperát adj. m.,
pl. intemperáți; f. intemperátă, pl. intemperáte