intemperant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTEMPERÁNT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (
Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din
fr. intempérant.intemperant (Dicționar de neologisme, 1986)INTEMPERÁNT, -Ă adj. Excesiv, necumpătat. [Cf. fr.
intempérant].
intemperant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTEMPERÁNT, -Ă adj. excesiv, necumpătat. (< fr.
intempérant)
intemperant (Dicționaru limbii românești, 1939)*intemperánt, -ă adj. (lat.
intémperans, -ántis). Care nu e temperant, necumpătat:
om intemperant, limbă intemperantă.intemperant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intemperánt adj. m.,
pl. intemperánți; f. intemperántă, pl. intemperánte