insolent - explicat in DEX

insolent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.

insolent (Dicționar de neologisme, 1986)
INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente].

insolent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens)

insolent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*insolént, -ă adj. (lat. in-solens, -éntis, neobișnuit, obraznic, d. in-, ne, și solens, part. d. solére, a obișnui). Obraznic, impertinent, arogant: om, aer, lux insolent. Adv. În mod insolent.

insolent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
insolént adj. m., pl. insolénți; f. insoléntă, pl. insolénte

insolent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
insolent a 1. prea îndrăzneț, obraznic; 2. care se pune mai presus de ceilalți și caută sări umilească: lux insolent.